Despre carte: 2011 / Acum 20 de ani, moartea sa tragică a șocat întreaga țară, devenind semnul unei catastrofe care se apropia. Ucigașii săi nu au primit niciodată pedeapsa pe care o meritau. Moartea lui este prea asemănătoare cu o răzbunare sofisticată sau chiar cu un sacrificiu ritual pentru a fi accidentală. La urma urmei, „un poet în Rusia este mai mult decât un poet”, iar Igor Talkov a devenit vocea unui punct de cotitură în era marilor speranțe și dezamăgiri teribile. El a fost primul care a îndrăznit să rimeze PCUS și SS când Partidul Comunist era încă la putere. El a cântat ultimul cuvânt pentru Rusia pre-revoluționară, dată „să fie sfâșiată de vandali”, când viitorii privatizatori încă lucrau ca „lideri Komsomol” și profesori de marxism-leninism. El a cântat Patria noastră ca „o țară nu a proștilor, ci a geniilor”, când urătorii Rusiei au blestemat patriotismul drept „ultimul refugiu al ticăloșilor”. Cântecele și poeziile lui, dragostea lui profundă, arzătoare, aproape furioasă pentru Patria Mamă erau prea periculoase pentru dușmanii și distrugătorii ei. Dar ucigașii au calculat greșit, iar cuvintele celei mai bune cântece a lui Igor Talkov: „Știu că mă voi întoarce” s-au dovedit a fi profetice - în timp ce marea majoritate a „idolilor perestroikei” au fost uitați de mult, el este amintit și cântat lui. Această carte este cea mai bună biografie a marelui bard, artist și poet, o poveste emoționantă despre soarta lui tragică, o declarație de dragoste pentru opera sa, dezvăluind misterul scurtei sale vieți și morții premature..